Saigon și primul contact cu Vietnam

Saigon e nebunie în stare pură. A fost primul nostru contact cu Vietnamul și ne-a dat puțin peste cap. Aveam așteptări nici prea mari, nici prea mici, însă țara asta ne-a luat total prin surprindere.

În taxiul dintre aeroport și cazare am stat că niște copii cu față lipită de geam și ne-am minunat de tot: restaurante elegante, reclame luminoase, cele mai cunoscute branduri din toate domeniile, mii de scutere care se amestecă în trafic că într-un dans perfect sincronizat, claxoane din toate părțile și cu toate astea, surprinzător, oamenii păreau relaxați. Am aflat ulterior că claxoanele sunt mai tot timpul pentru atenționare, niciodată de nervi și iritare. Ajunși la destinație ne-am amestecat și noi cu rucsacii în spate prin mulțimea de turiști, localnici, claxoane și tarabe cu fel de fel de mâncăruri nedeslușite.

Miroase că mai peste tot în Asia: amestec de praf, umezeală, nuci de cocoș și bețișoare parfumate. În cele două zile petrecute în Saigon (Ho Chi Minh) am descoperit un oraș foarte colorat, cu multe contraste și cu o infrastructura în plină dezvoltare (urmează să înceapă construcțiile pentru un skytrain – asemănător celui din Bangkok). Oamenii sunt drăguți, pe alocuri insistenți însă niciodată peste măsură. Totul e foaaarte ieftin, probabil cea mai ieftină țara asiatică pe care am vizitat-o până în prezent.

Îți trebuie câteva ore să te obișnuiești cu traficul. Secretul e să rămâi calm chiar și atunci când te trezești înconjurat de scutere care trec la câțiva centimetri de ține. Și poți fi sigur că te vei trezi la un moment dat în situația asta, nu se ține cont de treceri de pietoni, semafoare sau trotuare.

Ce ne-a uimit cel mai mult a fost faptul că n-ai zice că oamenii ăștia au trecut destul de recent printr-un război foarte dur. Cu toții am auzit de războiul din Vietnam însă pentru a înțelege mai bine acest popor am vizitat și The War Museum. Locul asta te cutremură și îți aduce un amestec de sentimente pe care nu ți-l dorești, dar care credem că este necesar în procesul de înțelegere a trecutului: furie, ură, milă, dezgust, neputință. La sfârșit te simți recunoscător pentru viață   de   liber  speri doar  umanitatea nu   greșelile trecutului. Același sentiment l-am avut   la Memorialul Durerii,  Polonia la Auschwitz, în Cambodgia la Killing Fields.

Să ne bucurăm de prezent și de locurile extraordinare pe care le avem  jur. Am plecat din Saigon obosiți, surprinși, entuziasmați și curioși de ce ne pregătește Vietnam departe.