Nha Trang, lemmongrass și rusă

Am ajuns în Nha Trang, cea mai populară stațiune din partea continentală a Vietnamului, după un drum de vreo 4 ore cu busul din Mui Ne. Prima impresie? Aici se vorbește mai multă rusă decât vietnameză. E plin de magazine cu bijuterii. E plin de șantiere și se construiesc hoteluri cu zeci de etaje, asta că să le completeze și probabil să le depășească pe cele deja construite. Pană și vietnamezii vorbesc rusă.

După ce ne pierdem puțin dezorientați în mulțime suntem abordați chiar de un rus care se oferă să ne ajute. Reușim să ne găsim hotelul, ne odihnim puțin mințile și suntem pregătiți de explorare. Nha Trang are

o plajă lungă, valuri la fel de mari că în Mui Ne și un nisip asemănător cu cel de la marea noastră din România. Toată plajă e înconjurată de clădiri cu zeci de etaje și șantiere în desfășurare.

Odată cu lăsarea serii începe să se dezmorțească și atmosferă, pană la punctul în care totul în jur e haos pur: cluburi, cafenele, restaurante, tarabe cu pești, crocodili și tot felul de vietăți pe care nu le considerai comestibile, piețe pline de chinezării, vânzători ambulanți, amestec de rusă, chineză și vietnameză.

Asia adevărată o vei găsi în schimb ziua, în spatele bulevardelor principale, pe străduțele întortocheate, așa zisele restaurante frecventate exclusiv de localnici și piețele de legume și carne. Aici s-ar putea că mirosurile și priveliștea să-ți întoarcă stomacul pe dos, s-ar putea să te simți nelalocul tău trecând pe lângă localnici care te privesc și te studiază că pe o apariție exotică. S-ar putea să te sperii de șobolanul flămând care tocmai adulmecă prin niște oale. S-ar putea să simți cu adevărat că ești în Asia.

Am plecat după două zile din Nha Trang, ne-am urcat într-un tren plin de localnici gălăgioși, gândaci, fum de țigară, toalete defecte și ne-am amintit de mirosul trenurilor noastre din studenție. Asta era la clasă întâi. Ne aștepta un drum de vreo 9 ore pană la următoarea destinație.

Nha Trang are pentru noi miros și gust de lemongrass și ghimbir, combinația cea mai reușită a unui sos pentru scoici pe care am întâlnit-o vreodată. Dacă ar fi să îl descriem printr-un gust, exact ăsta i se potrivește.