Koh Rok și Thai Cooking Class

După faimoasele Phi Phi Islands mai aveam de bifat o insulă ce aparent încă păstrează o parte din natură sălbatică a Thailandei, cu plaje lăudate și locuri perfecte pentru snorkeling. Și, la fel că în ziua precedentă, toți așteptăm cuminți pe plajă apariția speed boat-ului, cu și mai multă însuflețire parcă decât în ziua precedentă, gata să descoperim și această parte a Thailandei.

De dată această marea a fost și mai agitată, valurile mai mari și mai amenințătoare legănau periculos de tare mică ambarcațiune ce însă sfida supărarea marii. Am apreciat calmul căpitanului a cărui față nu trăda nici un pic de grijă, ocazional doar vedeam o cută adâncă pe frunte, dar care se netezea rapid imediat ce treceam cu bine de un hop mai mare. Deși nu era chiar „walk în the park” cei peste 25 de pasageri erau calmi – deși majoritatea verzi la față de la mișcarea continuă de tangaj, și doar câțiva se resimțeau puternic.

După o ora ancorăm deja în primul golfuleț din apropiere de Koh Rok pentru prima și cea mai frumoasă repriză de snorkeling din excursie. Aici lumea subacvatică depășește mult în frumusețe the world above the waves. Am petrecut aici aproape 2 ore, admirând corali, peștișori mici și curioși sau dimpotrivă mari și sperioși, toți viu colorați și care ne ignorau cu desăvârșire. Și nu eram puțini. Peste 4 bărci acostaseră deja aici și micul gold părea neîncăpător. Atât de plin încât riscai să dai nas în nas (sau mai rău cap în cap) cu vreun curios rătăcit în gânduri și furat de peisaj la fel că tine. 😀

What I love most la snorkeling? Faptul că odată ce te scufunzi cu totul în apă, sunetele exterioare dispar, auzi doar respirația ta, nu îți simți deloc greutatea corpului și totul se concentrează pe descoperirea acestui univers cu totul nou și străin și care fascinează.

Cu greu am ieșit toți din apă că să ne continuăm ziua și să ajungem în sfârșit pe plajă albă din Koh Rok. În 10 minute acostăm deja lângă un ponton plutitor men-made, azvârliți afară din barcă (debarcatul și îmbarcatul rapid este sport național în Thailanda) și împinși frumos de la spate spre locul de adunare de pe insula, unde aveam să mâncăm și la prânz. Spun împinși și regrupați pentru că spre stupoarea noastră plajă era arhiplină de turiști… Cel puțin o mie de oameni mișunau când pe plajă mică și îngustă, când în pădurea din imediată apropiere de plajă, toți în veste de salvare (aici nu se putea intră în apă fără vestă de salvare deși apă este foarte mică), toți cu selfie stick-uri, camere, aparate, Go Pro, măști de snorkling, copii, bunici…

Unde e plajă nedescoperită încă?

La un km de locul unde toate bărcile acostează. Este suficient să te iei să te duci cât mai departe de ponton pentru a găsi un loc mai retras, aproape pustiu. Zis și făcut. Din nou aveam timp limitat la dispoziție de explorat așa că m-am grăbit să ies din mulțime spre o parte a insulei unde aș fi putut efectiv să respir și să nu aud chineză în jurul meu. 😛 And I found it și am putut să mă așez în tihna pe nisip, să ascult valurile și să încerc să mă conectez la această insula care pare abuzată de atâția turiști.

Nu a durat mult. A trebuit să revin la barcă noastră pentru ultima oprire a zilei, o ultima repriză de snorkling. De dată această entuziasmul tuturor era spre final, obosiți și toropiți de căldură, parcă toți așteptăm cu sufletul la gură să ajungem din nou la tihna hotelului nostru. Iar la ora 16.00 era încântați să punem piciorul pe plajă noastră dragă unde mai aveam de văzut 2 apusuri. Căci aici timpul se măsoară în apusuri, nu ore.

În ultima zi pe Koh Lanță aveam să mănânc cea mai gustoasă mâncare thailandeză din viață mea, să rad copios de fiecare dată când auzeam „Killl IIITTTT” și să mă întrec pe mine la mărunțit legume tip julien :D.  Da, ați ghicit bine, ultima experiență de pe Koh Lanță a fost în bucătăria celor de la Fundația Time for Lime, unde un grup pestriț de vreo 20 de oameni ne-am reunit să învățat să gătim thai food.

Our master chef, o doamna thailandeză durdulie și amuzantă to the bones, ne-a introduc pe rând în lumea fascinantă a spice-urilor thailandeze, a ceea ce se poate mânca și ceea ce e mai bine să lăsăm că decor în farfurie, a mixurilor de toate felurile și apoi ne-a dat avânt la cratițe :D, Exagerez bineînțeles, totul era sub atentă îndrumare a ei și a celor 5 oameni care mișunau pe lângă noi atenți să nu cumva să ne tăiem degetele sau mai rău să ne dăm foc :D. A fost un succes răsunător! Am gătit 3 feluri de mâncare, toate aveau un gust divin și nici unora nu ne venea că credem căacele preparate au ieșit din mâinile noastre!

După 5 ore de gătit, savurat, depănat experiențe cu colegii de bucătărie, am plecat spre hotel veseli, ghiftuiți și cu o urmă de părere de rău căci am ajuns să îndrăgim mică insula ce ne-a primit cu brațele deschise.