Interviu călător. Despre călătorii cu Vio Bold. 49 țări and counting.

Despre călător: 33 de ani, ocupație – in progress (am absolovit facultatea de litere și FSPACul, am un doctorat în Estetică și Teoria Literaturii, momentan caut ceva mai challenging as a a job decât să stau doar printre cărți.

Țări vizitate: 49 (Albania, Argentina, Armenia, Austria, Belarus, Belgia, Bosnia -H., Bulgaria, Cambodia, Cehia, Cipru, Croația, Danemarca, Elveția, Estonia, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Iordania, Israel, Italia, Letonia, Luxemburg, Macedonia, Anglia, Scoția, Rep. Moldova, Monaco, Montenegro, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Rusia, Serbia, Singapore, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Thailanda, Turcia, Ucraina, Ungaria, Uruguay, Vatican).

De ce o intervievăm? Pe Vio am cunoscut-o acum mai bine de un an la recomandarea unei cunoștințe comune. Am ieșit la o cafea și am avut o lungă și interesantă discuție despre călătorii, locuri pe care le-am vizitat sau pe care vrem să le vizităm fiecare și viață în general. De pe atunci ne spunea că ar vrea să se mute în Bangkok și iată că la sfârșitul acestui an i se îndeplinește acest vis. Suntem foarte curioși să aflăm mai multe detalii despre mutare și nu numai. Lista impresionantă de țări pe care le-a vizitat Vio ascunde cu siguranță multe experiențe faine 😉


Am început să călătoresc din teamă. Nu știam când am început (acum cam 12 ani) că I was actually leaving my comfort zone. Cu timpul am și reușit să mi-o mai atenuez și m-am schimbat foarte mult din toate punctele de vedere cu ajutorul experiențelor pe care le-am avut. Asta, dar și datorită unei organizații studențești în care am activat și am cunoscut foarte mulți oameni faini. De la ideea că nu voi pleca decât de foarte puține ori și nu foarte departe am ajuns la un anumit moment să fac din asta un stil de viață. Aș vrea să rămână așa și în continuare pentru că sunt dependentă de drum și de tot ce înseamnă el. Nu mă văd lucrând într-un birou 8 ore pe zi. Sau dacă vreodată voi fi nevoită să fac asta, sper să dureze cât mai puțin și să nu fie în același loc mai mult de un an. Mă simt foarte norocoasă că am avut șansa asta și mă simt ciudat dacă stau în același loc mai mult de o lună.

Hello, Vio! Bine ai venit pe blogul nostru. Hai să începem cu întrebările de încălzire:

  1. Viața la oraș sau viața la țară?

Eu am avut marele noroc să le trăiesc pe amândouă. Încă nu știu ce să aleg. Sunt două lucruri diferite. E foarte mișto să le poți combina. I still do it! Când nu mă târăsc de la un aeroport la altul, pun flori și tai via. 🙂

  1. Preferi să reușești să vezi mai multe locuri sau să cunoști foarte bine unul?

Evident că cel mai bine e să vezi un loc și să poți să ai timp să-l guști. Mult mai bine decât să fii mereu pe fugă.

  1. Orar strict sau „go with the flow”?

Depinde cu cine sunt. Mă adaptez repede. Călătoresc de puține ori singură așa că sunt flexibilă. Nu prea îmi pasă, sincer. Important e că sunt pe drum! 🙂

  1. Cameră privată sau dorm?

Nici asta nu mi se pare important. Ține de buget și de costurile țării în care ești. Optez de obicei pentru variante ieftine. Când călătorești cam de 6,7 ori pe an nu prea poți avea pretenții și nici nu mi se pare normal să le ai. Confort ai și acasă. Pot sta și la cort dacă e nevoie! 🙂

  1. La geam sau la culoar?

Mereu la geam! Sunt absorbită complet de geam și mereu ascult muzică când sunt pe drum adeseori spre disperarea prietenilor pe care îi ignor. :)) Când sunt pe drum simt foarte puternic o călătorie în timp și îmi place să mă pierd în ea.

  1. Ceai sau cafea?

Ceai! Nu beau cafea am și așa mult prea multă energie!

  1. Pisică sau câine?

Both! 🙂

  1. Cu busul sau cu trenul?

Cu orice as long as it takes me there! Îmi plac ambele variante!

  1. La mare sau la munte?

Dive and climb! 🙂 Two reasons why life is awesome!

  1. Bere sau vin?

Vin. Mai ales dacă e grecesc sau din Porto.


  1. În primul rând, povestește-ne puțin cum ai reușit să vizitezi atât de multe țări până acum? Am întâlnit personal puțini oameni care s-au plimbat atât de mult.

Am început prin 2005 când am intrat boboc la BEST (Board of European Students of Technology). Eu eram la litere, ei erau toți ingineri. M-au primit printre ei și atunci a început marea aventură. În principiu aveam evenimente locale (am călătorit foarte mult și în țară) și internaționale. Foarte rar ratam vreunul, mai ales în anii studenției. Când ne întorceam acasă ne ocupam de școală. Nu aveam alți prieteni și nu făceam nimic altceva. Ne plăteam de obicei doar drumul, cazare, masă și distracție aveam peste tot pe unde mergeam. Plecam adeseori low budget, făceam stopul (prin Europa), mâncam pe unde apucam, dormeam pe unde apucam. Dura foarte puțin de când ne întorceam acasă până la următoarea excursie. Asta ne-a și costat pe unii dintre noi. Pe mine un an pierdut de facultate.

Nu regret nimic! 🙂 Sunt țări din acea listă pe care le-am văzut de câte 3,4 ori, unele chiar în același an. Sunt doar câteva în care am fost doar o dată. Cât am stat pe continentul european nu am simțit că sunt departe de ceva foarte familiar. Când am început să mă plictisesc, am început să visez la continente mai îndepărtate. Să zicem că ăla a fost next level. De atunci nu-mi doresc nimic mai mult decât să le văd pe toate. Și sper că o să pot să fac asta! 🙂

  1. Dintre toate locurile astea, care ți-a rămas cel mai aproape de inimă și de ce.

Nu am unul anume. Sunt mult prea multe. Nu e atât de important unde ești ci cu cine și ce experiență ai acolo. Încerc cât de mult posibil să nu fiu un turist clasic și dacă am posibilitatea stau cât de mult pot cu localnici.

  1. Cum călătorești de obicei? Singură sau cu mai multe persoane și de ce.

În ultima perioadă am început să călătoresc și singură. De obicei mergem mai mulți. Călătoresc cu colegi de organizație sau cu prieteni apropiați (cam același lucru). E foarte greu să găsești persoane cu care să pleci, mai ales departe dar dacă e cineva pe care cunoști foarte bine și ești flexibil poate fi foarte fain. Ne cunoaștem de foarte mult timp și ne știm părțile bune și rele. I feel lucky again că am avut și încă am această posibilitate. Și călătoritul de unul singur are plusurile lui dar mie îmi place când sunt cu cineva.

  1. Care a fost cel mai surprinzător lucru pe care l-ai făcut sau văzut? (poți enumera mai multe)

Nu știu să spun un anumit lucru. Cele mai surpinzătoare au fost experiențele. Ucraina care e vecină cu România dar care nu e o destinație clasică, mi-a schimbat modul de a vedea plecarea din țară. Deși e atât de aproape de noi a reușit să trezească în mine dorința de a merge înspre est.

Ekaterinburgul m-a învățat că Rusia nu e Moscova. Sau când m-am plimbat pentru prima dată singură prin Bangkok noaptea și m-am simțit bine a fost iar un breakthrough. Aș putea povesti săptămâni la rând…lucrurile surprinzătoare nu sunt mâncarea sau că ți-ai făcut prieteni noi sau că ai dormit sub un pod. Ele trebuie să te schimbe! E esențial. Până la urmă ăsta e motivul pentru care călătoresc. Să mă întâlnesc pe mine prin alții și să înțeleg mai multe din ce văd sau trăiesc. Dacă după o călătorie nu aduci în bagaj în afară de magneți de frigider nimic schimbat la tine, mai bine mergeai la Mamaia. 🙂

  1. Ce ne poți spune despre oamenii pe care i-ai cunoscut în călătoriile tale? Localnici și nu numai. Există un loc sau mai multe în care ți s-au părut mai prietenoși/ deschiși către străini?

Oamenii sunt la fel peste tot. Vor aceleași lucruri, trăiesc pentru aceleași chestii. Indiferent că sunt budiști sau creștini sau musulmani. Depinde de tine cât ești de deschis față de ei. Dacă stai în zona confortabilă a turismului se poate să ai tot felul de experiențe unele poate neplăcute. Dar e important să îi vezi la fel cum te vezi pe tine încă de la primul contact. Indiferent că sunt educați sau nu, religioși sau oameni simpli.

Eu am avut ocazia să întâlnesc destui localnici pe unde am fost. Unde m-am simțit cel mai „acasă” a fost în America de Sud unde „I have family„. Dar am prieteni apropiați în Thailanda (care sunt de acolo), în Rusia, în Ucraina și cam peste tot prin Europa și deși sunt foarte stricți m-am simțit bine chiar și în Iordania deși sunt femeie. Ține de perspectiva și de abordarea ta. Cu cât ești mai deschis să-i înțelegi cu atât vor fi și ei mai buni cu tine.

  1. Povestește-mi despre o persoană interesantă pe care ai întâlnit-o.

Cred că sunt mult prea multe. Ar fi urât din partea mea să scriu acum despre una singură. De la toți am avut câte ceva de învățat și sper că și ei de la mine. Nu am avut un mentor ca să zic așa în ale călătoritului. Am devenit eu în timp un mentor pentru alții. Din anumite puncte de vedere mi-a lipsit asta dar din altele mă bucur că am învățat singură niște lucruri.

Persoanele interesante din viața mea au fost și sunt încă prietenii mei cu care am descoperit și încă vrem să descoperim lumea. Unii sunt aici în Cluj, alții în tot felul de țări și continente. Distanța, limba, vârsta, jobul, nu sunt importante atunci când ții la cineva. Cu atât mai mult cu cât cu acel cineva ai împărțit tot. De la ultima cutie de pateu din rucsac pe ceva drum de stop între două țări la aceeași piscină în Singapore. 🙂

  1. Care a fost cel mai înfricoșător moment din călătoriile tale?

Când pățeam ceva rău strigam: „Aventurăăăă!” și ne puneam înapoi pe picioare. Am plâns pe autostrăzi la stop când mă lăsau nervii sau prin gări când efectiv nu mai voiam să văd drum. Dar râd de ele acum când îmi amintesc.
Cred totuși că cele mai înfricoșătoare lucruri nu sunt cele la care se gândește lumea în general: mi-am pierdut actele, îmi expiră viza, mi s-au furat banii, am pierdut zborul, am fost tâlhărit, vine musonul, etc.

Cred că cele mai oribile lucruri pe care le poți vedea atunci când călătorești sunt sărăcia, rasismul, xenofobia, homofobia, violența, războiul, refugiații, conflictul, etc. Astea sunt de fapt lucrurile care ne îndepărtează unii de ceilalți. Tocmai de aceea devii mai bun, mai inteligent, mai om atunci când călătorești. Pentru că trebuie să-ți lași preconcepția la o parte. Iar asta e foarte dificil. E greu să vezi diferențele de castă socială din Asia sau să înghiți umilință în vest de la oameni care asociază nația ta cu ceva rău. Cred că astea sunt lucrurile cu adevărat urâte. Și dacă nu ține de sănătate, restul cred că se poate repara.

  1. Ce locuri mai puțin turistice ai descoperit și ți-au plăcut mult?

Ar fi câteva pe care le recomand cu căldură: Ankara – capitala Turciei în care nu prea există turism dar sigur vei înțelege altfel țara, Eka – dincolo de Urali în Siberia, ceva ce merită experimentat, Cernobîlul – the ghost towns near by, deșertul Wadi Rum din Iordania, Yerevanul și Armenia – muzeele lor de artă modernă sunt mai consistente decât unele din Europa, piețele mari specifice din Bangkok (nu cele cunoscute de turiști – piața de instrumente muzicale, piața de țesături, etc), plajele din Edinburgh de la Marea Nordului, Parcul Național cu Alpii Albaniei, regiunea Teth și în împrejurimi, Cabo Polonio – un parc național din Uruguay unde există și o rezervație de foci.

Toate astea sunt până la urmă locuri turistice dar poate sunt mai diferite față de ce se caută în general. Cabo Polonio e de exemplu o destinație unde sigur n-o să întâlnești foarte mulți europeni. Sau niciunul. 🙂

  1. Care e mâncarea ta preferată descoperită în timp ce călătoreai?

Cred că tot ce am mâncat în Turcia. De la ei am luat supa de linte pe care o fac mereu acasă, oțetul de rodie și pasta de năut.

  1. Care a fost cel mai ciudat lucru pe care l-ai mâncat?

Am mâncat tot felu de prostii! :)) Cel mai ciudat a fost rechinul pus la saramură adus de niște colegi din Islanda. Mirosea atât de tare că a trebuit să plecăm din cameră. Danezii au la fel, o conservă cu pește – noi susțineam că e stricat – ce miroase îngrozitor.

Am mâncat rândunică în Cambodgia de la șoferul de tuk-tuk cu care ne-am împrietenit. Am dat la schimb ciocolată și brânză. Probabil că și pentru el a fost la fel de ciudat. :)) Tot de la el am mâncat broască prăjită (întreagă). Mațele fripte (kokoreci) din Izmir (Turcia) mi-au plăcut la nebunie deși nu mă așteptam, sau the wet burger, tot din Turcia, din Istanbul. Am încercat și alte nebunii, gândaci, durian și tot ce oferă Thailanda la capitolul picanterii. Dar mi-a rămas în minte ce mi-a plăcut.

  1. Dacă ai putea retrăi doar 5 min dintr-o călătorie a ta, care ar fi acestea?

Cu siguranță aș vrea să fiu cu colegii într-un tren ucrainian cu cușetă, toamna, și să stau întinsă în pat în timp ce mă uit la mesteceni și trenul merge foarte încet prin pădure.

  1. Care a fost cea mai dificilă sau frustrantă parte a unei călătorii?

Au fost multe dar cea mai dificilă din punct de vedere psihic și fizic a fost drumul spre Chania (Creta) prin 2009 cred, când am plecat cu trenul. Am mers Cluj-București-Sofia-Thesalonikki-Atena (am ajuns în Atena după 4 zile de tren. Nu am avut cușetă) după ce am dormit o noapte în Atena am plecat spre Chania cu un vapor. Drumul a mai durat încă 10 ore. La întoarcere am procedat la fel. Problema era că aveam un bilet ieftin internațional și de multe ori nu aveam locuri în vagoane să stăm jos și stăteam și câte 6,7 ore în picioare pe holuri. Atunci m-am răcit rău și m-a durut spatele două săptămâni. Nu cred că aș repeta experiența azi dar n-o regret. Am petrecut mai mult timp pe drum decât în Creta la eveniment și dormeam cu schimbul. :))

  1. Ai descoperit ceva nou la tine după atâtea locuri vizitate?

Am descoperit că nu știu mare lucru și că am trecut prin foarte puține țări. Că am încă foarte multe de văzut, că nu sunt atât de deschisă cum îmi plăcea să cred și că e foarte greu să scapi de preconcepții! Am învățat să fiu mai flexibilă și mai puțin anxioasă. Am mai învățat că cel mai mare dușman e timpul și că e singurul lucru pe care nu îl pot controla. E mereu bani vs timp. Cu cât cheltui mai mult cu atât vei vedea mai mult dar ca să ai bani trebuie să muncești și atunci nu ai timp să vezi tot. Când ai mai puțini bani ai mai mult timp dar you can get stuck in one place for some time.

  1. Care sunt lucrurile pe care le consideri indispensabile când călătorești?

Muzica. E singurul lucru de care sunt dependentă atunci când plec undeva. Ar mai fi medicamentele de dureri de cap și cam atât. Orice altceva se poate procura de oriunde. E la fel important să fii apt din punct de vedere al sănătății așa că recomand în primul rând asigurarea medicală. În rest, tot ce ai nevoie e deja la tine. Și dacă poți trăi fără, înseamnă că nu e important.

  1. Care este cel mai bun sfat de călătorie pe care l-ai primit?

Să nu mă tem. De nimic. Nu a funcționat tot timpul dar încă încerc. Și să mă hotărăsc rapid când am ocazia! Dacă azi apare un bilet de avion ieftin, ai banii, spre ceva destinație în care nu ai mai fost, CUMPĂRĂ-L!

  1. Cu ce suveniruri te întorci de obicei?

Am o colecție de cercei cam din fiecare țară în care am fost. La început colecționam căni sau tot felul de obiecte greu de transportat. La final am ajuns la concluzia că acel ceva ce vrei să fie colecționat trebuie să fie mic, ieftin, să nu se strice ușor și să încapă într-un buzunar.
Cerceii mi s-au părut cea mai bună opțiune. Recent am mai descoperit că e mult mai mișto să îi confecționez din ceva specific din țara respectivă și să nu mai cheltui bani. Pietre, frunze, capace de bere. It works! 🙂

  1. Și acum întrebarea mult așteptată: știm că la sfârșitul anului te vei muta în Bangkok, spune-ne cum ai reușit și ce vei face acolo?

O să lucrez începând din 1 decembrie ca și English Teacher. Nu e nimic complicat, oricine poate să facă asta dacă stăpânește puțin limba. M-a ajutat și diploma de filolog la găsirea jobului care e mai deosebit dar nu a fost nimic iești din comun.

  1. Și noi suntem îndrăgostiți de Thailanda și-ți înțelegem motivele, însă totuși te vom întreba: de ce Thailanda și de ce Bangkok?

În Thailanda mă simt bine în acel haos controlat. Îmi place Bangkokul și am prieteni acolo care mă așteaptă deci nu e chiar un dive into the unknown așa cum sună. E pur și simplu un job altundeva decât acasă. De acolo sper să pot descoperi Asia altfel și sper să am timp să călătoresc așa cum mi-am dorit de fiecare dată când am fost. Cu calm și cu tot timpul din lume. Să iau fiecare colțișor din fiecare oraș la rând și să cercetez Bangkokul în toate cotloanele.

  1. Care este prima imagine care îți vine în minte când te gândești la Thailanda?

Sukhumvit Road – unde sper să-mi găsesc chirie săptămâna următoare. 🙂

  1. Cum vei proceda cu viza?

O voi lua de la ambasada din Bangkok – cea pe 3 luni.

  1. Ai vrea să te stabilești de tot acolo sau lași portița deschisă și pentru alte oportunități?

Nu cred că mă pot stabili nicăieri în afară de România. It is my home and always will be. Dar în Asia dacă totul va fi ok, voi încerca să lucrez și în alte țări. Când mă plictisesc, vin acasă la supă, Crăciun, grătare, zăpadă, festivaluri, prieteni, și ce mai avem bun. 🙂

  1. În afară de locul în care te vei muta curând, unde ți-ar plăcea cel mai mult să locuiești?

Încă nu știu pentru că nu am văzut toate locurile în care aș vrea să trăiesc mai mult de un an. Dar sper să le descopăr curând.

  1. O ultimă întrebare: ne vedem la o cafea în Bangkok? Vom ajunge și noi din nou la sfârșit de ianuarie cu primul tur cu însoțitor și ar fi tare fain să ne întâlnim!

Mi casa e su casa. Așa spun sud americanii! And they mean it! I do to! 🙂