Bangkok văzut pentru prima dată de Elena Corșeu

Am plecat din Cluj cu super bună dispoziție suficient de devreme încât să fim foarte odihniți pentru ziua lungă ce se așternea în față (nu și eu, anticipația plecării taie atât poftă de mâncare cât și de somn) și suficient de târziu încât să ne bem cafeaua în tihna înainte de zborul de la ora 9.00. Am zburat exact o oră până în Istanbul și deși ne așteptau 8 ore în aglomeratul aeroport Ataturk, turiștii noștri were in for a surprize.

De-a lungul experiențelor noastre prin aeroporturi, cu escale care mai de care mai lungi, am realizat că și timpul acesta contează mult în economia vacanței și nu ar trebui să fie timp pierdut și irosit, ci dimpotrivă, exploatat la maxim. Așadar, grație cardurilor platinum de la BCR pe care le aveam la noi (i-am „instruit” cu grijă înainte de plecare pe toți să își deschidă unul) am avut acces la VIP Lounges, unde am putut să ne deconectam de grijile de acasă și să ne reconectam la vacanță care deja începuse. Aici, nu doar că am avut parte de gustări și drinks nelimitate, am avut la dispoziție zona de dușuri, sala de sport, canapele confortabile și evident WI-Fi la discreție pentru că timpul să treacă mult mai repede. Și așa a și fost, deoarece cât ai clipi alergam încercând să prindem „LAST CALL”-ul pentru zborul de Bangkok.

Cele 9 ore de zbor au fost destul de challenging, deoarece nici unul nu am închis un ochi: noroc cu sistemul de entertainment la bord că am putut să mă pun la zi cu ultimele apariții în materie de filme. Mi-a plăcut la nebunie „The Mountain between us” în care joacă atât de bine Kate Winslet alături de actorul Idris Elba, însă pentru cei slabi de inima și care au puțin trac de zbor, poate nu e o idee chiar bună de urmărit taman deasupra norilor (filmul urmărește drama a 2 pasageri implicați într-un accident aviatic) Not quite funny! Mâncarea celor de la Turkish este suficient de bună încât să țină stomacul ocupat atâtea ore, iar în materie de băuturi, recomand cu drag selecția de vinuri roșii turcești.

BANGKOK Wonders

Am aterizat la Bangkok pe la ora 10 iar pe la 11 deja eram îmbarcați în microbusul de transfer spre hotelul nostru, visând la patul confortabil ce ne aștepta la Eastin Grand Sathorn. Evident că nu am dormitAjunși la piscină hotelului aflat la etajul 15, am uitat repede de planurile de somn și ne-am bucurat pentru prima dată după cele mai bine de 20 de ore de călătorie de primul contact cu orașul vibrant și plin de viață ce se așternea la picioarele noastre.

De sus, de la infinity pool, totul apare că un imens furnicar însă zgomotele nu răzbat până aici, așadar atât noi cât și ceilalți oaspeți ai hotelului ne bucurăm de liniște și armonie deplină sub soarele de care ne era atât de dor și care ne lipsea de vreo câteva luni bune.

Ratchada Market

Entuziasmul și bucuria că ne aflăm în sfârșit în Bangkok ne-a dar super puteri să ieșim să explorăm chiar din prima seară orașul. Alături de Vio, o ardeleancă îndrăgostită de Thailanda și stabilită de 2 ani în Bangkok, am intrat în cel mai animat Night Market ce mi-a fost dat să văd până atunci – Ratchada. O combinație unice de culori, mirosuri, zgomote, cheap buys, locuitori ai Bangkok-ului care vin să servească cina aici și turiști ce se minunează la fiecare tarabă întinsă în față ochilor de întreprinzătorii vânzători/bucătari. Melci, Insecte,viermi, fructe de mare, carne de toate felurile, faimosul Pad-Thai, toate variațiunile de curry existente alături de celebrul Holly Basil ( o variațiune de busuioc mai dulce și aromată pregătită în baie de ulei). Un mix nebun ce întâi te amețește, apoi îți da dureri de cap, apoi, încet,încet te obișnuiești cu el și începe să îți placă.

După vreo 2 ture pe la toate mesele și întrebând mereu pe Vio și RalucaCe-o fi aia, ce-o conține cealaltă? , ne decidem cu greu să ne așezăm la o masă înghesuită, ne alegem la întâmplare orice din variațiunile de curry ce o doamna care se părea că știe ce face ni le înșiră în față.

Mâncarea? Divină.

Însă papilele noastre gustative, neobișnuite cu „thai spicy” au luat-o razna. Curând transpiram prin toți porii și mai aveam puțîn până să scuipăm foc pe doamna care se amuză teribil de încercările noastre de a mânca la fel ca și thailandezii. Seară se încheie apoteotic la una din Roof Top Terraces din market, admirând de sus umbrelele multicolore ale pieței. Puțin după ora 11.00 ne-am lăsat duși spre casă, aproape tarandu-ne de la oboseală acumulată.

Ne așteptau 3 zile pline aici în Bangkok și a 2-a zi ne-am petrecut-o pe lângă casă cum s-ar spune, încercând din răsputeri să ne revenim din jet-lag-ul celor 5 ore diferența între ora Thailandei și cea României. Deși ziua începuse cu o ploaie caldă care credeam noi că ne va compromite planurile noastre de descoperire, această nu a durat mai mult de 2 ore lăsând loc apoi un cer curat și un soare la fel de puternic.

Kao San Road

Ne-am relaxat și ne-am pregătit temeinic pentru Kao San Road, raiul backpackerilor, mai nou raiul tuturor celor care vor puțin entertainment la ceas de seară. Aici găsești de toate: mâncare europeană și thailandeză (nu atât de iute precum cea pe care o mâncasem în seară precedentă, făcută special pentru gusturile turiștilor), baruri și restaurante cu terase generoase întinse pe nu mai mult de 1 km,muzică live răzbătând tot de la a 2-a terasă și chiar și jonglerii cu focuri.

Mă așteptăm la un haos general, așa cum era descris în toate articolele citite înainte, mă așteptăm să îl desconsider că fiind prea comercial, prea piperat, prea pus în scenă pentru turiști. Și chiar dacă e, cumva, într-un fel de neînțeles încă, Kao San mi s-a gudurat la picioare și încet încet s-a strecurat în sufletul meu. M-am bucurat deci de toate priveliștile pe care mi le-a oferit, mie și celor câteva mii ca mine ce căscau gură la fiecare noutate până să se așeze undeva și să urmărească la rândul lor alți turiști ce vor face același lucru.

The Crazy Tuk Tuk Drivers

După ce ne-am clatit toți ochii, ne-am hotărât să plecăm spre hotel cu infamele tuk-tuk-uri sau „Death traps” cum le-ar spune cei mai raționali dintre noi. Am negociat la sânge cu șoferii tariful cursei, ne-am înghesuit cumva în 2 tuk-tuk-uri și cursa nebună începu. Fără se ne dăm seama, am aterizat într-o adevărată competiție în care ambii șoferi își disputau titlul de cel mai abil conducător de tuk-tuk sau cum să străbați jumătate de Bangkok în viteză maximă. Amuzați de situație și animați de berile băute înainte, am intrat în jocul lor și ne-am trezit chiuind care mai de care mai abitir, atât noi cât și conducătorii. The Waky Race a durat cam 10-15 minute iar la final s-a lăsat cu îmbrățișări, poze și bacșișuri grase pentru distracție.

Am plecat la culcare cu un zâmbet larg pe față, nu înainte de a încropi o ședința foto ad-hoc la piscină hotelului, că doar atât de frumos arată Bangkok-ul noaptea….