3 zile de octombrie în Lisabona

M-am întors acum vreo săptămână din Portugalia. Tare mult mi-am dorit să ajung în țara asta, iar acum, după ce amintirile de acolo s-au așezat în mintea mea cât de cât, pot să povestesc puțin despre experiență.

Portugalia a fost superbă. În toate felurile în care nu mă așteptam. Și a fost sub așteptări acolo unde în mintea mea ar fi trebuit să fie „uau!”. Traseul pe care l-am făcut a fost următorul: Lisabona – Algarve – Nazaré – Porto – Coimbra – Sintra (în 2 săptămâni, cu mașină închiriată).

Și încep cu Lisabona.

Nu sunt în general mare fană muzee, doar în cazul în care mă interesează foarte tare subiectul unuia, de exemplu cele din Roma mi se par demențiale. În rest, I’m there for the food, the people, the arhitecture și pentru detaliile pe care îmi place să le descopăr la fața locului. Așa că nu am prea explorat partea asta a Lisabonei. Văzusem atâtea poze și auzisem atâtea povești că la modul cel mai serios mă așteptam să devină orașul meu preferat. Well, n-a fost deloc așa. Pot să spun că eu și Lisabona avem oficial o relație complicată. Astea ar fi impresiile mele:

Mâncarea

Foaaaarte multe produse de patiserie după care salivam în fața vitrinelor, mult zahăr și făină practic. Don’t get me wrong, sunt doar un om simplu și I love them, dar pe termen lung nu ne înțelegem. Am mâncat în fiecare zi cel puțin un pasteis de nata and I don’t feel sorry for it. Restaurantele mi s-au părut destul de overpriced. Adică n-am o problemă să dau 40 – 50 euro pentru o masă de două persoane; dar au fost puține locuri în care am plecat cu impresia că a meritat (și am ales locurile de pe tot felul de aplicații de specialitate).

Ca și recomandări, o cină foarte bună la un preț mediu am luat la Dona Saudade; la Super Mario –https://goo.gl/1fJFKy – am mâncat extrem de ieftin (16 euro două persoane) – porții foarte mari, nu neapărat mega gustoase dar bunicele. Iar ca experiență care merită încercată recomand Time Out Market Lisboa unde găsești de toate pentru toți, diferite price range-uri.

Orașul

Are o arhitectură frumoasă însă pe alocuri mi s-a părut cam neîngrijit, destul de multă mizerie, clădiri pline de graffiti-uri (nu din acelea artistice) și multe clădiri care aveau nevoie de renovare. Mi-au plăcut așa zisele lor „miradoare” de unde se vede foarte fain orașul, sunt destul de multe și merită urcușul. Alfama e un cartier drăguț, mi-a adus aminte de străduțele înguste din orașele italiene.

Tur ghidat

Am mers într-un tur ghidat de vreo 4 ore al orașului cu cei de la Lisbon Chill-out Tours, foarte fain, relaxat și boem aș putea spune. L-am ales pentru că avea review-uri foarte bune și era ținut de localnici. Miguel, ghidul nostru, e un artist prin tot – cum arată, cum merge, cum vorbește. Highlight-ul turului pentru mine a fost când ne-am oprit pe o străduță lăturalnică foarte liniștită și Miguel ne-a recitat în portugheză un poem al lui @FernandoPessoa, probabil cel mai popular scriitor al portughezilor. Mi s-a făcut pielea de găină. Tot în turul ăsta am gustat pentru prima dată o ginjinha, atât de cunoscutul și mega promovatul rachiu de vișine tradițional. Am râs foarte bine. E vișinată, fraților! Câteodată are și scorțișoară, so I guess that makes it different.

Pozele de mai jos sunt din Muzeul de Arheologie Carmo – https://goo.gl/BVYzPZ, pe care l-am vizitat pentru că mi-a plăcut povestea lui și curtea asta arăta într-un mare fel. Practic e o biserică gotică rămasă așa în urma marelui cutremur din 1755 (8,5 grade pe scara richter). Pe lângă faptul că a fost un cutremur devastator, a fost urmat și cu un tsunami. Și pe lângă toate astea s-a întâmplat de 1 noiembrie, când toți creștinii sărbătoreau ziua morților și aveau lumânări aprinse în casă. Lumânări care în urma cutremurului au declanșat un incendiu groaznic. Basically, it sucked to be in Lisbon that day. Punct.

Tot de la Miguel am primit sfat ca în cazul în care căutăm mâncare tradițională să nu intrăm în restaurantele care se promovează cu „tapas”. Pentru că da, tapas comes from Spain. În schimb să intrăm cu încredere în tascas (se pronunță tașcaș, sper).

– Fado – spre după masă străzile încep să răsune de cântece, am prins câteva reprezentații de genul plimbându-ne pe străduțele din centru. Sună trist, dar foarte frumos. Dă un aer foarte boem orașului.

Tramvaiele galbene

Bine cunoscutele lor tramvaie galbene sunt foarte faine și cochete, numa bune de pozat și admirat de afară. Părerea mea e că nu merită să te urci în ele. Și trust me, la câte dealuri abrupte are Lisabona și la cât efort fizic faci într-o zi, corpul și mai ales fundul tău o să-ți mulțumească mai târziu. Mai ales dacă ai cedat în fața multor patiserii. 

Cam atât despre Lisabona. Părerea mea foarte pe scurt și foarte subiectivă, orașul văzut prin ochii mei în 3 zile din octombrie anul acesta.

Revin zilele următoare cu detalii legate de restul locațiilor.

– Raluca